terofită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEROFÍTĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iernare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival)
Plantă terofită. – Din
fr. thérophytés.terofită (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) erbacee anuală, lipsită de capacitatea de a forma organe de iernare, hibernând numai prin semințe sau prin spori. (< fr.
thérophyte)
terofită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEROFÍTĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iemare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival)
Plantă terofită. — Din
fr. thérophytés.