terofită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEROFÍTĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iernare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival)
Plantă terofită. – Din
fr. thérophytés.