ternar - explicat in DEX

ternar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius.

ternar (Dicționar de neologisme, 1986)
TERNÁR, -Ă adj. Compus din trei unități, din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. [< fr. ternaire, cf. lat. ternarius].

ternar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERNÁR, -Ă adj. format din trei unități, divizibil cu 3. ◊ (despre substanțe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen și oxigen). ◊ (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice. (< fr. ternaire, lat. ternarius)

ternar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ternár, -ă adj. (lat. ternarius, d. terni, cîte treĭ. Compus din treĭ unitățĭ: număr ternar. Împărțit în treĭ: diviziune ternară.

ternar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre

ternar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ternar a. compus din trei unități.

ternar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. — Din fr. ternaire, lat. ternarius.