tern - explicat in DEX

tern (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne.

tern (Dicționar de neologisme, 1986)
TERN, -Ă adj. (Liv.) Șters, mat, spălăcit; (fig.) fără relief, fără culoare; monoton. [< fr. terne].

tern (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERN, -Ă adj. 1. fără luciu, șters, mat. 2. (fig.) fără relief, fără culoare, spălăcit, uniform, monoton. (< fr. terne)

tern (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne

tern (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fară culoare; mohorât, monoton. — Din fr. terne.