termometru - explicat in DEX

termometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
TERMOMÉTRU s.n. (sil. -tru), art. termométrul, pl. termométre

termometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERMOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea temperaturii corpurilor. (din fr. thermomètre)

termometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERMOMÉTRU, termometre, s. n. Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, format dintr-un tub de sticlă gradat terminat cu un rezervor care conține un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). – Din fr. thermomètre.

termometru (Dicționar de neologisme, 1986)
TERMOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea temperaturii. [< fr. thermomètre, cf. gr. thermos – cald, metron – măsură].

termometru (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
termometru, termometre s. n. (intl.) baston de polițist.

termometru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*termométru n., pl. e (vgr. thermós, cald, și métron, măsură). Instrument de constatat gradu de căldură. – Se compune dintr´o țeavă de sticlă cu un spațiŭ foarte mic în mijlocu eĭ și cu un rezervoriŭ plin de mercur la un capăt. La căldură mercuru se dilată și se tot suĭe în țeavă. Fixînd această țeavă pe o scîndurică pe care-s însemnate gradele, putem constata ce temperatură e. La gerurĭ marĭ, fiind-că supt [!] 40° minus mercuru îngheață, se întrebuințează termometre cu spirt colorat. Termometru numit centigrad saŭ al luĭ Celsius (1741) are 100 de despărțiturĭ (grade) de la punctu înghețăriĭ apeĭ pînă la ferbere [!], al luĭ Réaumur are 80, ĭar al luĭ Fahrenheit (1714) are 180 între înghețare (la el însemnată cu gradu 32) și între ferbere (la el însemnată cu 212). Termometru care arată pe o foaĭe de hîrtie variațiunile temperaturiĭ se numește înregistrator. Cel care arată temperatura maximă și minimă într´un timp oare-care se numește máximum și minimum.

termometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
termométru (-me-tru) s. n., art. termométrul; pl. termométre

termometru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
termometru n. instrument ce indică vâriațiunile temperaturei prin dilatarea sau condensarea mercuriului ori alcoolului închis într’un tub capilar de sticlă: termometru centigrad, termometru lui Reaumur și al lui Fahrenheit.

termometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERMOMÉTRU, termometre, s. n. Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, format dintr-un tub de sticlă gradat terminat cu un rezervor care conține un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). — Din fr. thermomètre.