termometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea temperaturilor. – Din
fr. thermométrie, germ. Thermometrie, engl. thermometry.termometrie (Dicționar de neologisme, 1986)TERMOMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază măsurarea temperaturilor. [Gen.
-iei. / < fr.
thermométrie].
termometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMOMETRÍE s. f. 1. măsurare a variației de temperatură. 2. ramură a fizicii care studiază metodele de măsurare a temperaturii corpurilor. (< fr.
thermométrie)
termometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)termometríe (-me-tri-) s. f.,
art. termometría, g.-d. termometríi, art. termometríeitermometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea temperaturilor. — Din
fr. thermométrie, germ. Thermometrie, engl. thermometry.