termocuplu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMOCÚPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcătuit din două conductoare diferite având capetele sudate și dintr-un instrument electric de măsură intercalat în circuit, folosit pentru măsurarea căldurii. – Din
fr. thermocouple.termocuplu (Dicționar de neologisme, 1986)TERMOCÚPLU s.n. (
Fiz.) Termoelement. [< fr.
thermocouple].
termocuplu (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMOCÚPLU s. n. dispozitiv bimetalic pentru măsurarea temperaturii la instalații tehnologice; termoelement. (< fr.
thermocouple)
termocuplu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)termocúplu (-cu-plu) s. n.,
art. termocúplul; pl. termocúpluritermocuplu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMOCÚPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcătuit din două conductoare diferite având capetele sudate și dintr-un instrument electric de măsură intercalat în circuit, folosit pentru măsurarea căldurii. — Din
fr. thermocouple.