terminat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMINÁT1 s. n. Terminare (
1). –
V. termina.terminat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit.
2. (
Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. –
V. termina.terminat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)terminat, -ă, terminați, -te adj. 1. omorît, ucis.
2. ruinat, distrus.
3. (
fig.) falit.
terminat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!terminát s. n.terminat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMINÁT1 s. n. Terminare (
1). —
V. termina.terminat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit.
2. (
Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. —
V. termina.