terminare - explicat in DEX

terminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina.

terminare (Dicționar de neologisme, 1986)
TERMINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) termina și rezultatul ei; sfârșire, isprăvire. [< termina].

terminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
termináre s. f., g.-d. art. terminắrii; pl. terminắri

terminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (înv.) Terminație (2). — V. termina.