terminal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf.
2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee.
3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (
2); display video, imprimator.
4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. – Din
fr. terminal, lat. terminalis.terminal (Dicționar de neologisme, 1986)TERMINÁL, -Ă adj. Care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf. //
s.n. 1. Partea terminală a unui organ, a unei instalații etc.
2. Instalație care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator electronic. [Cf. fr.
terminal, it.
terminale, lat.
terminalis].
terminal (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMINÁL, -Ă I.
adj. care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf. II. s. n. 1. partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. (inform.) echipament care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator. 3. punct final al legăturilor cu un aeroport într-un oraș; stație-terminus pentru încărcarea și descărcarea containerelor. ◊ aerogară, punct de sosire sau de plecare a pasagerilor. 4. ansamblu de rezervoare și de pompe, depozit de produse petroliere, situate la extremitatea unei pipe-line. (< fr.
terminal, lat.
terminalis)
terminal (Dicționaru limbii românești, 1939)*terminál, -ă adj. (lat.
terminalis, d.
términus, capăt, hotar). Care e la capăt, la extremitate, în vîrf:
stațiune, floare terminală.terminal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)terminál1 adj. m.,
pl. termináli; f. terminálă, pl. terminále terminal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*terminál2 s. n.,
pl. termináleterminal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf.
2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee.
3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (
2); display video, imprimator.
4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. — Din
fr. terminal, lat. terminalis.