terfelogit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. –
Terfelog +
suf. -it.terfelogit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)terfelogít adj. m.,
pl. terfelogíți; f. terfelogítă, pl. terfelogíteterfelogit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERFELOGÍT, -Ă, terfelogiți, -te, adj. (Despre dosare, registre, hârtii) Vechi, zdrențuit, murdar. —
Terfelog +
suf. -
it.