terfelog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [
Var.:
terfeloágă s. f.] –
Terfeli +
suf. -og.terfelog (Dicționaru limbii românești, 1939)terfelóg, V.
taftalog.terfelog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)terfelóg s. n.,
pl. terfeloáge terfelog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)terfelog n.
1. registru provizoriu;
2. pl. acte, cărți vechi. [Tras din
terfelì].
terfelog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [
Var.:
terfeloágă s. f.] —
Terfeli +
suf. -
og.