teoremă - explicat in DEX

teoremă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEORÉMĂ, teoreme, s. f. (Mat.) Afirmație al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație. [Pr.: te-o-] – Din fr. théorème.

teoremă (Dicționar de neologisme, 1986)
TEORÉMĂ s.f. (Fil.) Afirmație care poate fi demonstrată logic, plecând de la un sistem axiomatic, în cadrul unei teorii. ♦ (Mat.) Adevăr matematic care poate fi demonstrat logic plecând de la fapte cunoscute. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorème, lat., gr. theorema].

teoremă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEORÉMĂ s. f. 1. adevăr științific care poate fi stabilit prin demonstrație. 2. enunț care poate fi demonstrat prin raționament logic plecând de la fapte cunoscute sau de la ipoteze justificabile, incluse chiar în enunț. (< fr. théorème, lat., gr. theorema)

teoremă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*teorémă f., pl. e (vgr. theórema, d. theoréo, examinez). Mat. Propozițiune care trebuĭe să fie demonstrată: teoremele geometriiĭ.

teoremă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teorémă (te-o-) s. f., g.-d. art. teorémei; pl. teoréme

teoremă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teoremă f. propozițiune matematică de demonstrat.

teoremă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEORÉMĂ, teoreme, s. f. (Mat.) Propoziție al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație. [Pr.: te-o-] — Din fr. théoreme.