teomahie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEOMAHÍE s. f. (
Mitol.) Luptă între zei. [
Pr.:
te-o-] – Din
ngr. theomahia.teomahie (Dicționar de neologisme, 1986)TEOMAHÍE s.f. (
Mit.) Luptă între zei. [Gen.
-iei. / < fr.
théomachie, gr.
theomachia].
teomahie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEOMAHÍE s. f. (mit.) luptă între zei. (< fr.
théomachie)
teomahie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teomahíe (te-o-) s. f.,
art. teomahía, g.-d. teomahíi, art. teomahíeiteomahie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEOMAHÍE s. f. (
Mitol.) Luptă între zei. [
Pr.:
te-o-] — Din
ngr. theomahía.