teoretic - explicat in DEX

teoretic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.

teoretic (Dicționar de neologisme, 1986)
TEORÉTIC, -Ă adj. Referitor la teorie; întemeiat pe teorie. ♦ Specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică. [< germ. theoretisch].

teoretic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEORÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la teorie; bazat pe teorie. ◊ specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică; speculativ. 2. (și adv.) în mod abstract. (< germ. theoretisch, fr. théorétique, lat. theoreticus)

teoretic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*teorétic, -ă adj. (vgr. theoretikós, contemplativ, intelectual, teoretic). Făcut pin [!] teorie, demonstrat numaĭ pin vorbă, pin scris orĭ pin desemn [!] (nu în realitate, nu în practică): învățămîntu teoretic trebuĭe întregit pin cel practic. Subst. Om priceput în teorie, teoretician. Adv. Din punct de vedere teoretic. – Fr. théorique, ceĭa ce e fals, că vgr. theorikós înseamnă „relativ la spectacule [!]”.

teoretic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teorétic (te-o-) adj. m., pl. teorétici; f. teorétică, pl. teorétice

teoretic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teoretic a. ce ține de teoriei.

teoretic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] — Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.