țencușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚENCÚȘĂ, țencușe, s. f. (
Reg.)
1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie.
2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. –
Et. nec. Cf. germ. Zinke.țencușă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țencúșă (
reg.)
s. f.,
art. țencúșa, g.-d. art. țencúșei; pl. țencúșe țencușă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țencușă f. V.
țăncușă.țencușă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚENCÚȘĂ, țencușe, s. f. (
Reg.)
1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie.
2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. —
Et. nec. Cf. germ. Zinke.