tembelism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TEMBELÍSM, tembelisme, s. n. Nepăsare, indolență, indiferență, delăsare. – Din
tembel +
suf. -ism.tembelism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEMBELÍSM, tembelisme, s. n. Nepăsare, indiferență; indolență, delăsare. –
Tembel +
suf. -ism.tembelism (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tembelism, tembelisme s. n. 1. nepăsare, indiferență
2. tâmpenie, idioțenie
tembelism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tembelísm s. n.,
pl. tembelísmetembelism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEMBELÍSM, tembelisme, s. n. Nepăsare, indiferență; indolență, delăsare. —
Tembel +
suf. -
ism.