temător - explicat in DEX

temător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Din teme + suf. -(ă)tor.

temător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător.

temător (Dicționaru limbii românești, 1939)
temătór, -oáre adj. Care se teme, fricos: om temător de Dumnezeŭ. Gelos: soț temător.

temător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre

temător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
temător a. 1. care se teme; 2. gelos: peste fire era temător PANN.

temător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEMĂTÓR, -OáRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. — Teme + suf. -ător.