tematic - explicat in DEX

tematic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -e, adj. 1. Privitor la teme, făcut pe teme. 2. (În expr.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcină, formează împreună cu aceasta o temă. – Fr. thématique (<gr.).

tematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik.

tematic (Dicționar de neologisme, 1986)
TEMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la teme, alcătuit pe anumite teme. 2. (Fon.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență și care, împreună cu rădăcina, formează tema. [Cf. fr. thématique].

tematic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la o temă. ♦ vocală ~ă = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență și care, împreună cu rădăcina, formează tema. 2. alcătuit pe anumite teme. II. s. f. totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice, științifice etc. (< fr. thématique, /II/ germ. Thematik)

tematic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*temátic, -ă adj. (vgr. thematikós). Gram. Relativ la tema cuvîntuluĭ: sufix tematic. Muz. Relativ la temă, la motiv: tablă tematică.

tematic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice

tematic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tematic a. Gram. ce face parte din tema unei vorbe.

tematic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor Ia o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (în sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. — Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik.