telăliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELĂLÍȚĂ, telălițe, s. f. Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). –
Telal +
suf. -iță.telăliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)telălíță (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. telălíței; pl. telălíțetelăliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)telăliță f. V.
teleleică.telăliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELĂLÍȚĂ, telălițe, s. f. (înv.- și
reg.) Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). —
Telal +
suf. -
iță.