tejghetar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEJGHETÁR, tejghetari, s. m. Persoană care stă la tejghea ca vânzător sau casier. – Din
tc. tezgâhtār.tejghetar (Dicționaru limbii românești, 1939)tejghetár m. (turc. [d. pers.]
tezgiahtar). Acela care stă la tejghea, incasator, maĭ mare peste băĭețiĭ din prăvălie. – Și
tij-.tejghetar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tejghetár s. m.,
pl. tejghetáritejghetar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tejghetar m. băiat care stă la tejghea. [Turc. TEZGHIADAR, cel ce ține tejgheaua].
tejghetar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEJGHETÁR, tejghetari, s. m. Persoană care stă la tejghea ca vânzător sau casier. — Din
tc. tezgâhtār.