teleonomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELEONOMÍE s. f. 1. (
Fil.) Teleologie.
2. (
Biol.) Determinare obiectivă a mecanismelor de reglare celulară. [
Pr.:
-le-o-] – Din
fr. téléonomie.teleonomie (Dicționar de neologisme, 1986)TELEONOMÍE s.f. Mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ♦ (
Biol.) Mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. [< fr.
téléonomie, cf. gr.
teleos – scop,
nomos – lege].
teleonomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELEONOMÍE s. f. 1. teleologie (2). 2. (biol.) concept desemnând finalitatea prezentă în organismele vii. ◊ mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ◊ mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. (< fr.
téléonomie)
teleonomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELEONOMÍE s. f. 1. (
Fil.) Teleologie.
2. (
Biol.) Determinare obiectivă a mecanismelor de reglare celulară. [
Pr.: -
le-o-] — Din
fr. téléonomie.