teleologie - explicat in DEX

teleologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELEOLOGÍE s. f. Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală. ♦ Studiul, cercetarea în funcție de scop; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie.

teleologie (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEOLOGÍE s.f. 1. Teoria finalității, studiul scopurilor; finalism. 2. Concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate. [Gen. -iei. / < fr. téléologie, cf. gr. teleos – scop, logos – studiu].

teleologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELEOLOGÍE s. f. 1. teoria finalității, studiul scopurilor. 2. concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate; finalism, teleonomie (1). (< fr. téléologie)

teleologie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*teleologíe f. (vgr. téleios, final, și -logie). Fil. Doctrina care caută să descopere scopu tuturor faptelor naturiĭ: sistema teleologică a luĭ Origene.

teleologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teleologíe (-le-o-) s. f., art. teleología, g.-d. teleologíi, art. teleologíei

teleologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teleologie f. Filoz. doctrina cauzelor finale.

teleologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELEOLOGÍE s. f. Doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului. ♦ Studiul scopurilor lucrurilor; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] — Din fr. téléologie.