telegraf - explicat in DEX

telegraf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe.

telegraf (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEGRÁF s.n. 1. Telecomunicație constând în transmiterea la distanță a semnalelor (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. Aparat pentru transmiterea la distanță a telegramelor. [Pl. -fe, -furi. / < fr. télégraphe, cf. gr. tele – departe, graphein – a scrie].

telegraf (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEGRÁF s.m. Plantă erbacee originară din America de Sud, cu flori mici, albe, cu miros plăcut, dispuse în ciorchini lungi și cu tulpina volubilă. [Cf. germ. Telegraphenpflanze].

telegraf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELEGRÁF I. s. n. 1. telecomunicație a semnalelor (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor. 2. aparat pentru transmiterea la distanță a telegramelor. II. s. m. plantă erbacee originară din America de Sud, cu flori mici, albe, cu miros plăcut, dispuse în ciorchini lungi și cu tulpina volubilă. (< fr. télégraphe)

telegraf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
telegráf (-fe), s. n. – 1. Aparat de transmis telegrame. – 2. (S. m.) Plantă (Boussingaultia baseloides). Fr. télégraphe. – Der. (din fr.) telegrafia, vb.; telegrafic, adj.; telegrafie, s. f.; telegrafist, s. m.; telegramă, s. f.

telegraf (Dicționaru limbii românești, 1939)
*telegráf n., pl. e (vgr. têle, departe, și grápho, scriŭ). Un aparat electric pin [!] ale căruĭ țăcăniturĭ, transmise pe sîrmă, te poțĭ înțelege cu cineva la miĭ de chilometri. O frumoasă plantă erbacee (originară din Ecŭator [!]) care se întinde „ca un telegraf”, cu florĭ micĭ albe mirositoare și care se întrebuințează la decorat balcoanele ș. a. (boussingaultia basseloides). – În ainte [!] de a exista telegrafu electric, era cel numit aerian, care consista în semnalizarea de pe o înălțime pe alta, maĭ ales (în caz de alarmă, cum era cînd năvăleaŭ barbariĭ) pin [!] focurĭ. Atuncĭ se dădea, sfoară´n țară. În Francia, Gulielm Amontons la 1690, se gîndi să posteze din loc în loc oamenĭ cu telescoape ca să observe semnalele, care nu eraŭ știute de cît [!] la stațiunile extreme. În fine, la 1791, Claudiŭ Chappe, imagină ingenioasa luĭ mașină cu brațe (inaugurată la 1794), care a subsistat pînă la 1844, cînd s´a adoptat telegrafia electrică, perfecționată de Wheatstone și de Morse. Astăzĭ liniile telegrafice străbat toate țările și mările (V. cablu). Forma aparatelor variază, dar se reduce la treĭ părțĭ: un aparat expeditor saŭ manipulator, sîrma și un aparat primitor saŭ receptor. Une-orĭ caracterele transmise se arată pin [!] mișcarea circulară a unuĭ ac pe un cadran (telegraf cu cadran); alte-orĭ, prin niște țăcăniturĭ, ele se întipăresc, supt [!] forma unor puncte și liniĭ divers combinate, pe o bandă de hîrtie care se desfășoară (telegrafu Morse); alte-orĭ, chear [!] telegrama transmisă apare în litere latine (telegrafu Hugues). Niște așezărĭ speciale aŭ mărit încă ĭuțeala comunicațiunilor electrice, permițînd să se expedieze de odată pe aceĭașĭ sîrmă chear patru telegrame. În fine, grație Francezuluĭ Branly, care a descoperit principiu, și Italianuluĭ Marconi, care l-a pus în practică, s´aŭ construit aparate de telegrafie fără sîrmă, pin care undele electrice se aruncă departe pintr´un [!] aparat numit radiator și impresionează alt aparat numit receptor saŭ coheror, pe care se reproduc semnele convenționale ale alfabetuluĭ Morse. – La 1852, Americanu Samuil Morse inventă alfabetu telegrafic care-ĭ poartă numele. Ideĭa descopeririĭ ĭ-a venit pe cînd se înturna din Europa pe bordu unuĭ vas francez numit „Sully”. La masa căpitanuluĭ se discutase mereŭ despre transmisiunile electrice la distanță. În ainte [!] de a debarca la Newyork [!], Morse adresă căpitanuluĭ aceste cuvinte: „Am făcut o invențiune care va fi o adevărată minune. Aduceți-vă aminte că asta s´a întîmplat pe bordu acestuĭ vas la 13 Octobre [!] 1852”. Profeția s´a realizat pe deplin.

telegraf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
telegráf¹ (plantă) (-le-graf) s. m.

telegraf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
telegráf² (aparat, telegrafie) (-le-graf) s. n., pl. telegráfe

telegraf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
telegraf n. 1. aparat cu care se poate corespunde la distanțe mari si cu o repeziciune extremă: telegraful electric, inventat pe la 1811, a înlocuit pretutindenea vechiul telegraf aerian; telegraf fără sârmă, la care undele electrice se propagă la distanță prin mijlocirea atmosferei: primul telegraf fără sârmă a fost construit în 1897 de Marconi; 2. frumoasă plantă originară din America meridională cu flori mici albe și miros plăcut, se cultivă mai cu seamă pentru decorarea balcoanelor, chioșcurilor, ferestrelor (Boussingaultia baselloides).

telegraf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). — Din fr. télégraphe.