telegrafie - explicat in DEX

telegrafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie.

telegrafie (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a unor semne grafice și înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. [Gen. -iei. / < fr. télégraphie].

telegrafie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELEGRAFÍE s. f. transmitere la distanță a unor semne grafice și înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ ~ fără fir = radiotelegrafie. (< fr. télégraphie)

telegrafie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*telegrafíe f. (d. telegraf). Știința telegrafuluĭ.

telegrafie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
telegrafíe (-le-gra-) s. f., art. telegrafía, g.-d. art. telegrafíei; pl. telegrafíi, art. telegrafíile

telegrafie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
telegrafie f. arta de a construi și de a întrebuința telegrafele: școală de telegrafie.

telegrafie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. — Din fr. télégraphie.