telegnozis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELEGNÓZIS s. n. (
Psih.) Cunoaștere prezumtivă a evenimentelor îndepărtate (ca loc sau timp) pe alte căi decât cele perceptive și intelectuale. – Din
engl. telegnosis.telegnozis (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELEGNÓZIS s. n. cunoaștere a evenimentelor îndepărtate ca timp sau spațiu pe alte căi decât cele perceptive și intelectuale. (< engl.
telegnosis)
telegnozis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELEGNÓZIS s. n. (
Psih.) Cunoaștere prezumtivă a evenimentelor îndepărtate (ca loc sau timp) pe alte căi decât cele perceptive și intelectuale. — Din
engl. telegnosis.