telegea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TELEGEÁ,telegele, s. f. (Rar) Teleguță. – Teleagă + suf. -ea.
telegea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) telegeá (rar) s. f., art. telegeáua, g.-d. art. telegélei; pl. telegéle, art. telegélele
telegea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TELEGEÁ,telegele, s. f. (Rar) Teleguță. — Teleagă + suf. -ea.