telegar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). –
Teleagă +
suf. -ar.telegar (Dicționaru limbii românești, 1939)telegár m. (d.
teleagă). D. rom. vine ngr.
tiligári). Cal prețios de trăsură. V.
bidiviŭ.telegar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)telegár s. m.,
pl. telegáritelegar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)telegar m. cal de teleagă, cal sprinten:
telegari cu coame mari POP.
telegar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). —
Teleagă +
suf. -
ar.