telefotografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELEFOTOGRAFÍE, telefotograf ii, s. f. Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanță, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise în asemenea condiții. – Din
fr. téléphotographie.telefotografie (Dicționar de neologisme, 1986)TELEFOTOGRAFÍE s.f. Fototelegrafie; belinografie. [Gen.
-iei. / < fr.
téléphotographie].
telefotografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELEFOTOGRAFÍE s. f. 1. transmitere prin telegrafie la distanță a fotografiilor, desenelor, textelor etc.; fototelegrafie. 2. tehnica fotografierii de la mare distanță cu ajutorul teleobiectivului; fotografia obținută. (< fr.
téléphotographie)
telefotografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)telefotografíe (-to-gra-) s. f.,
art. telefotografía, g.-d. art. telefotografíei; pl. telefotografíi, art. telefotografíiletelefotografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELEFOTOGRAFÍE, telefotografii, s. f. Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanță, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise în asemenea condiții. — Din
fr. téléphotographie.