teișor - explicat in DEX

teișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor.

teișor (Dicționaru limbii românești, 1939)
teișór m. (dim. d. teĭ). Est. Aglică.

teișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teișór s. m., pl. teișóri

teișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teișor m. Bot. Mold. aglică (ale cării flori sunt albe ca ale teiului).

teișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] — Tei + suf. -ișor.