tedeum - explicat in DEX

tedeum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. Vechi imn latin în formă de psalm de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].

tedeum (Dicționar de neologisme, 1986)
TEDÉUM s.n. Slujbă, serviciu divin care se oficiază în împrejurări solemne. [Pron. -de-um. / < lat., fr. Te Deum (laudamus)].

tedeum (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEDÉUM s. n. 1. serviciu divin care se oficiază cu prilejul unor momente solemne. 2. (muz.) compoziție scrisă pentru astfel de ceremonie. (< lat. Te Deum /laudamus/)

tedeum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tedéum (serviciu religios) (-de-um) s. n., pl. tedéumuri

tedeum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (în forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] — Din lat. Te Deum [laudamus].

tedeum (Dicționaru limbii românești, 1939)
te déum n., pl. urĭ (lat. te Deum laudamus, „pe tine, Doamne, te lăudăm”, cum începe un vestit cîntec al bisericiĭ catolice). Serviciŭ religios solemn. V. slavoslovie.

tedeum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.

tedeum (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
te-deum n. cântec bisericesc de mulțumire, recitat la împrejurări solemne.