tecucean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Tecuci.
2. Adj.,
s. m. (Locuitor) din municipiul Tecuci. –
Tecuci (
n. pr.) +
suf. -ean.tecucean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tecuceán adj. m.,
s. m.,
pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucénetecucean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci.
2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (
1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. —
Tecuci (
n. pr.) +
suf. -ean.