tefaric (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tefaríc (-curi), s. n. – Giuvaer, obiect prețios. –
Var. tifarichi. Tc. tefarik (Tiktin).
Sec. XVIII,
înv.tefaric (Dicționaru limbii românești, 1939)tefaríc și
tifaríchĭ n., pl.
urĭ (turc.
tefarik; ngr.
tefariki).
Vechĭ. Obĭect prețios, gĭuvaĭer, raritate artistică.
Azĭ. Est. Rar. (
tifaric). Pramatie, tacîm.