teacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊
Expr. (
Reg.)
A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea.
A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită.
A rămâne teacă = a rămâne gol.
(Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase.
2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar.
3. Păstaie. – Din
lat. theca.teacă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)teácă (-éci), s. f. – Păstaie, coajă a unor legume. –
2. Înveliș, toc, apărătoare. –
Mr.,
megl. teacă. Lat. theca (Pușcariu 1722; REW 8699), din
gr. θήϰη,
cf. abruz. teke, fr. taie, prov. teca. Der. din
ngr. (Cihac, II, 705;
cf. Roesler 577) nu este posibilă. –
Der. tecar, s. n. (
Trans., teacă).
Cf. teucă.teacă (Dicționaru limbii românești, 1939)teácă f., pl.
tecĭ (lat.
thêca, d. vgr.
théke, cutie; fr.
taie, față de pernă. V.
biblio-, glipto-, ipo- și
pinaco-tecă, chichiță). Tocu în care se ține sabia, pumnalu ș. a.:
a trage, a scoate sabia din teacă. Bot. Păstare.
Fig. Moș Teacă, militar (saŭ și funcționar) ignorant, pareatcă.
teacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teácă s. f.,
g.-d. art. técii; pl. teciteacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)teacă f.
1. tocul sau țeava unui instrument:
a băga sabia în teacă; 2. Bot. păstaie:
teci de fasole. [Lat. THECA].
teacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊
Expr. (
Reg.)
A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea.
A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită.
A rămâne teacă = a rămâne gol.
(Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase.
2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar.
3. Păstaie. —
Lat. theca.