teșitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEȘITÓR, teșitoare, s. n. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel cu una sau cu ambele extremități tronconice, folosită la ieșirea găurilor cilindrice. –
Teși +
suf. -tor.teșitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teșitór s. n.,
pl. teșitoáreteșitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEȘITÓR, teșitoare, s. n. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel cu una sau cu ambele extremități tronconice, folosită la teșirea găurilor cilindrice. —
Teși +
suf. -
tor.