teică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre.
2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările.
3. (
Reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. [
Var.:
téucă s. f.] –
Et. nec.teică (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)téică, (teucă), s.f. –
1. Coteț.
2. Valău pentru porci (ALR 1956: 330).
3. Cutie mișcătoare prin care trec grăunțele din coș înainte de a cădea între pietrele morii (Felecan 1983). – Cf. tău „cupă din lemn cu care se bea apă” (MDA).
teică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)téică s. f.,
g.-d. art. téicii; pl. teiciteică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre.
2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările.
3. (
Reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. [
Var.:
téucă s. f.] —
Et. nec.teĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)téĭcă f., pl.
ĭ (cp. cu turc.
tekne, teĭcă; sîrb.
tekne, ung.
teknö. Cp. și cu germ.
teich, ĭaz). Covată mișcătoare în care curg grăunțele din coș în ainte [!] de a cădea între petrele [!] moriĭ. Troacă (maĭ ales scobită), covată de adăpat vitele. Căuș în care e înfiptă o prăjină și cu care se scoate apă dintr´o fîntînă. – Și
teŭcă (Mold.).