tavernă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din
fr. taverne.tavernă (Dicționar de neologisme, 1986)TAVÉRNĂ s.f. Cârciumă ordinară, murdară (instalată de obicei la subsol). [< fr.
taverne, it.
taverna, cf. lat.
taberna].
tavernă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAVÉRNĂ s. f. cârciumă sărăcăcioasă, murdară (la subsol). (< fr.
taverne, germ.
Taverne)
tavernă (Dicționaru limbii românești, 1939)*tavérnă f., pl.
e (fr.
taverne, d. lat.
taberna; it.
taverna. V.
tabernacul și
tîrnă).
Iron. Cîrcĭumă ordinară saŭ odăiță de cîrcĭumă.
tavernă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tavérnă s. f.,
g.-d. art. tavérnei; pl. tavérnetavernă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tavernă f. cârciumă:
în scunda tavernă mohorîtă EM.
tavernă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). — Din
fr. taverne.