tăvălugi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂVĂLUGÍ, tăvălugesc, vb. IV.
Tranz. A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul. – Din
tăvălug.