tavan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TAVÁN, tavane, s. n. 1. Plafon. ◊
Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere.
2. (
Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei.
3. (
Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. –
Tc. tavan.tavan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊
Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere.
2. (
Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei.
3. (
Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [
Pl. și:
tavanuri] – Din
tc. tavan.tavan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)taván (-ne), s. n. – Plafon, pod. –
Var. pl. tavanuri. Mr. tăvane, megl. tavan. Tc. tavan (Roesler 603; Șeineanu, II, 352; Lokotsch 2052),
cf. ngr. τάβανι,
alb.,
bg.,
sb. tavan. –
Der. tăvăni, vb. (a face tavanul unei încăperi).
tavan (Dicționaru limbii românești, 1939)taván n., pl.
e (turc.
tavan, ngr.
taváni, bg. sîrb.
tavan).
Vest. Suprafața de deasupra a uneĭ camere (fr.
plafond). – În est
bagdadie.tavan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taván s. n.,
pl. tavánetavan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tavan n.
1. partea de sus a unei camere:
tavan de grinzi înnegrite; 2. scândură de brad lungă și subțire (din care se clădește podul casei):
butucii de brad se prefăceau în tavanuri. [Turc. TAVAN].
tavan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊
Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere.
2. (
Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei.
3. (
Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [
Pl. și:
tavanuri] — Din
tc. tavan.