tăun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂÚN, tăuni, s. m. Nume generic dat unor insecte diptere asemănătoare cu muștele, de culoare brună, cu pete gălbui pe pântece, ale căror femele înțeapă vitele și omul pentru a se hrăni cu sângele lor, transmițând totodată boli virotice și bacteriene. ♦
Expr. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. [
Var.:
tăúne s. m.] –
Lat. *tabo, -onis (=
tabanus).