taumaturgie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAUMATURGÍE s. f. Pretinsă putere de a face minuni; magie. – Din
fr. thaumaturgie.taumaturgie (Dicționar de neologisme, 1986)TAUMATURGÍE s.f. (
Liv.) Pretinsă putere de a face minuni. [Pron.
ta-u-, gen.
-iei. / cf. fr.
thaumaturgie, gr.
thaumatourgia].
taumaturgie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAUMATURGÍE s. f. pretinsă putere de a face minuni; magie. (< fr.
thaumaturgie)
taumaturgie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taumaturgíe (tau-) s. f.,
art. taumaturgía, g.-d. taumaturgíi, art. taumaturgíeitaumaturgie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAUMATURGÍE s. f. Putere de a face minuni; magie. — Din
fr. thaumaturgie.