tatona - explicat in DEX

tatona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TATONÁ, tatonez, v. I. Tranz. A căuta să cunoști o situație, o împrejurare orientându-te cu multă prudență; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Fr. tâtonner.

tatona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

tatona (Dicționar de neologisme, 1986)
TATONÁ vb. I. tr. A încerca cu prudență, cu precauție să cunoști o situație; a dibui, a sonda. ♦ A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită într-o întreprindere, într-o acțiune. [< fr. tâtonner].

tatona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TATONÁ vb. tr. a încerca cu prudență, cu precauție să cunoști o situație; a dibui, a sonda. ♦ a ~ terenul = a cerceta posibilitățile de reușită într-o întreprindere, într-o acțiune. (< fr. tâtonner)

tatona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. — Din fr. tâtonner.