tatonant(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TATONÁNT, -Ă,tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant.
tatonant(Marele dicționar de neologisme, 2000) TATONÁNT, -Ăadj. care tatonează. (< fr. tâtonnant)
tatonant(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TATONÁNT, -Ă,tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. — Din fr. tâtonnant.