tătarcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂTÁRCĂ, tătarce, s. f. 1. Tătăroaică.
2. Iapă de soi tătăresc.
3. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari.
4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuințat ca ploscă sau ca felinar. –
Tătar +
suf. -că.