târziu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂRZÍU, -ÍE, târzii, adj.,
adv. 1. Adj. Care este, se face, se întâmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. ◊
Expr. (
Înv. și
pop.)
Nu (după) târzie vreme = curând.
Într-o târzie vreme sau (substantivat)
într-un târziu = după mult timp, după multă așteptare.
2. Adj. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât este normal, care se apropie de sfârșit.
3. Adj. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. ♦ (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit.
Fluturi târzii. 4. Adj. Fig. (Despre oameni și mintea lor) Care pricepe greu, încet (la minte).
5. Adv. După ce a trecut ora sau timpul așteptat, hotărât sau prevăzut. ◊
Mai târziu = după câtva timp. ◊
Expr. Mai curând (ori
mai devreme) sau mai târziu = la o dată neprecisă (dar neîndoielnică), odată și odată.
Cel (mai) târziu = având ultimul termen. ♦ În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. –
Lat. tardivus.