taroc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TARÓC s. n. Numele unui joc de cărți la care se folosesc cărți speciale. –
Germ. Tarock (din
it.).
taroc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TARÓC s. n. Numele unui joc de cărți la care se folosesc cărți speciale. – Din
germ. Tarock.taroc (Marele dicționar de neologisme, 2000)TARÓC s. n. tarot. (< germ.
Tarock)
taroc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)taróc s. n. – Joc de cărți cu aranjament diferit de cel uzual.
Fr. tarots, prin intermediul
germ. Tarock (Candrea).
taroc (Dicționaru limbii românești, 1939)*taróc n., pl.
urĭ (it.
tarrócchi, de unde și fr.
tarots și germ.
tarok). Un fel de joc în cărțĭ cu maĭ multe cărțĭ de cît [!] de ordinar. (O serie de figurĭ, în general 22, pe lîngă cele patru seriĭ ordinare).
taroc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taróc (joc de cărți) (
înv.)
s. n.taroc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TARÓC s. n. Tarot. — Din
germ. Tarock.