tarla - explicat in DEX

tarla (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune sau al unei gospodării agricole mari); cultura de pe o astfel de porțiune. 2. (Rar) Drum îngust care desparte semănăturile; hotar. – Tc. tarla.

tarla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune); solă; cultura de pe o astfel de suprafață. 2. (Rar) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile; hotar. – Din tc. tarla.

tarla (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tarlá (-ále), s. f. – Cultură, solă, tablă, fîșie de teren cultivată cu aceeași specie de plante. – Megl. torlă. Tc. tarla (Șeineanu, II, 353; Lokotsch 2040; Ronzevalle 62).

tarla (Dicționaru limbii românești, 1939)
tarlá f. (turc. tarla, cîmp, ogor, de unde și ung. tarló). Sud. Postată, delniță, cleată, parte de ogor, de arătură, semănătură: a cosit toată tarlaŭa. V. țarină.

tarla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tarlá s. f., art. tarláua, g.-d. art. tarlálei; pl. tarlále, art. tarlálele

tarla (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tarla f. bucată de pământ semănat și lucrat: mirosul ce ieșia din tarlalele cu flori POP. [Turc. TARLA].

tarla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune; solă; cultura de pe o astfel de suprafață. 2. (Rar) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile; hotar. — Din tc. tarla.