țârlâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV.
Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [
Var.:
țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică.