țarină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÁRINĂ1, țarini, s. f. 1. Câmp cultivat; ogor, arătură.
2. (
Pop.) Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, pășuni, păduri etc.). ◊
Poarta țarinii = poartă făcută la începutul drumurilor care intră într-un sat.
Gardul țarinii = gard care împrejmuiește un sat.
3. (Mai ales
art.) Numele unui dans popular în perechi, cu mișcări moderate, care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate; melodie după care se execută acest dans. [
Var.: (
reg.)
țárnă, (
înv.)
țeárină s. f.] –
Cf. scr. carina.