tanic - explicat in DEX

tanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÁNIC adj. (În sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

tanic (Dicționar de neologisme, 1986)
TÁNIC adj.m. Acid tanic = tanin. [Cf. fr. tannique].

tanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TÁNIC, -Ă adj. care conține tanin; taninos. ♦ acid ~ = tanin. (< fr. tannique)

tanic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tánic, -ă adj. (fr. tannique, d. tan, scoarță de stejar ș. a. cu care se tăbăcește, lat. pop. *tannum, cuv. galic). Care conține tanin: acid tanic.

tanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice

tanic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tanic a. acid tanic. V. tanin.

tanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. — Din fr. tannique.